Reghinul, unic prin frumusețea și istoria sa, este supranumit „Orașul viorilor”, marile săli de concerte din lumea întreagă răsunând de acordurile viorilor create aici. Născuţi cu darul de a modela cel mai nobil instrument muzical, vioara, lutierii reghineni, fie ei români, maghiari sau saşi, au devenit celebrii datorită artei şi sensibilităţii cu care se practică acest meşteşug.

          Reghinul, în sine, este un oraş ce merită vizitat, dar poate constitui şi un punct de plecare pentru diverse drumeții în munții Călimani și Gurghiu și pentru vizitarea atracțiilor turistice din zonă: precum peșterile de mulaj din munții Călimani, zona Andreneasa, vârful Scaunul Domnului, unul dintre cele mai cunoscute puncte turistice ale defileului Mureș. Reghinul se află la doar 5 km în aval de zona balneară Ideciul de Jos și la o distanță de 25 km de Băile Sărate Sângeorgiu de Mureș.

          Reghinul poate de asemenea reprezenta un punct de pornire spre cele patru castele din zonă: castelul Kendy-Kemény în stil Renascentist din Brâncovenești, castelul Teleki în stil baroc transilvănean de la Gornești, castelul de vânătoare de la Lăpușna, castelul Ráckóczi Bornemisza de la Gurghiu.

 

          Prima atestare documentară a Reghinului datează din anul 1228, când localitatea este menționată sub numele de Regun în legătură cu o donație de terenuri, într-o diplomă emisă de Regele Andrei al II-lea al Ungariei. 

          În anul 1427, Reghinul este amintit ca târg (oppidum). Rol definitoriu în devenirea orașului l-au avut breslele, atestate documentar încă din secolul al XV-lea.

          Din punct de vedere urbanistic, centrul nu se dezvoltă în jurul bisericii evanghelice, ci pe locul de târg unde se aflau și tarabele comercianților.

          Un eveniment cu un impact major asupra urbei a fost Revoluția de la 1848-49 în timpul căreia a fost incendiat. Refacerea s-a realizat în primul rând în urma eforturilor populației locale, dar și cu sprijinul comunităților din orașele mari săsești și al Curții Imperiale, căreia orașul i-a fost fidel în timpul Revoluției.

          Refăcut în urma dezastrelor din perioada revoluționară, Reghinul devine din nou un centru important, fiind ridicat la rangul de oraș liber regesc în 1863 cu dreptul de a trimite deputați în Dieta Transilvaniei. 

          În 1853 la Reghin s-a înființat o societate de plutărit, cu legături pe Mureș și Gurghiu, apoi apar primele fabrici de cherestea cu acțiune mecanică. Societatea de plutărit a fost, în ceea ce privește amploarea ei, cea mai importantă afacere din Reghinul Săsesc al acelei perioade, fiind cea mai puternică societate de plutărit din Austro-Ungaria până la 1908.

          A fost ridicat la rangul de municipiu în 1994 și este al doilea oraș ca mărime din județul Mureș. 

 

          Reghinul își păstrează atmosfera unui burg transilvănean. În jurul pieței centrale se desfășoară clădiri baroce, neo-clasice, secesioniste și eclectice, o parte din acestea adăpostind în vremile trecute personalități, asociații culturale și instituții care dau un farmec aparte centrului istoric.

          Vizitatorii pot descoperi de la cel mai vechi monument al orașului, Biserica Evanghelică, parohia unde a slujit Petru Maior și anume bisericuța de lemn din fosta localitate Reghin-Sat, oaza de tradiție oferită de satul în miniatură al Muzeului Etnografic ‘Anton Badea’ și meșteșugul viorilor, lutieritul, arta care a dus renume mondial orașului.

 

          Reghinul reprezintă un bun model de conviețuire interetnică generată de coabitarea vreme de secole a cel puțin patru etnii: germani, maghiari, români și evrei. Diversitatea de etnii și multilingvismul a generat tradiție și a creat moșteniri culturale și spirituale specifice.

          Diversele evenimente din agenda culturală a municipiului Reghin reflectă în mod evident multiculturalismul cu care se mândrește urbea de pe valea Mureșului Superior. Această diversitate culturală și etnică a generat o zestre comună care este orașul.

 

          Prigoria (Merops apiaster) este una dintre cele mai frumoase păsări migratoare ce tranzitează România. Prigoria, pasăre protejată prin lege, este de mărimea unei mierle cu cioc subțire lung și încovoiat, aripi lungi, picioare scurte și un penaj viu colorat, având o coadă lungă. Își face cuibul în pereții abrupți, înalți, în maluri lutoase și însorite, în care sapă cu ajutorul ciocului galerii adânci de 1,5 - 2 metri.

          În Reghin le găsim la Pădurea Rotundă, în zona gropilor de lut de lângă releu și pe malul Mureșului.

 

Situat la confluența râului Gurghiu cu râul Mureș, Reghinul este un punct de plecare pentru a explora frumusețile naturale precum: Rezervația de Stejari Seculari din Pădurea Mociar, cu arbori cu vârsta cuprinsă între 650-720 ani, Parcul Dendrologic situat lângă castelul Rákóczi-Bornemisza din Gurghiu, Parcul Natural Defileul Mureșului Superior,  arie protejată de interes național, Peșterile de mulaj de la Andreneasa cu aspect fabulos, vechi de peste 5 milioane de ani, Rezervația Naturală Scaunul Domnului, Everestul mureșenilor cu Vf. Scaunul Domnului cu o înălțime de 1381 m.

 

          Valea Mureșului este considerată o „Valea Loarei” datorită numărului mare de conace și castele ce se regăsesc de-a lungul acesteia. În jurul Reghinului, pe Valea Mureșului Superior, în drum spre Toplița, este Castelul Kendi-Kemény de la Brâncovenești, pe Valea Gurghiului: Castelul Rákóczi-Bornemisza și Castelul Regal de Vânătoare de la Lăpușna, tot pe Valea Mureșului, spre Târgu-Mureș, Castelul Teleki de la Gornești.